Se pare ca am chef de scris in seara asta... O fi mirosul de nou ce persista peste primele randuri, mirosul de nou care iti da starea de entuziasm si mister, nestiind ce va urma sa fie de aici mai departe. Imi plac inceputurile, pentru mine sunt o prajitura a vietii. E ca si cum ai manca acelasi fruct exotic si de fiecare data ar avea alt gust, insa toate ti-ar da aceeasi senzatie de extaz. Am auzit undeva replica "Nebunia inseamna sa faci de doua ori acelasi lucru si sa te astepti la rezultate diferite". :) Ee.. toti suntem putin luati, cum zicea Pittis, Dumnezeu sa-l odihneasca.
Am avut ocazia sa vizitez Barcelona. Si cum fiecare vrea sa isi cumpere un suvenir cand ajunge intr-un loc nou, eu m-am dus si mi-am cumpar un blockflute. Adica un fluier, pe romaneste. Si fiindca in Barcelona nu e mare lucru sa vezi oameni care canta pe strada, m-am asezat si eu pe o bordura si am testat noua jucarie. Evident ca am cantat Phoenix. Interesanta a fost reactia oamenilor la muzica romaneasca. Pe bulevardul respectiv (Las Ramblas) sunt multi aristi ambulanti. Ei, spre surprinderea trecatorilor eu nu aveam cutiuta pentru colecta in fata mea. Si mai eram si imbracat la costum... :) Dar a fost frumos ca au apreciat. Asta conteaza cel mai mult. Insa acolo, pe un bulevard unde nu vorbea nimeni romaneste am simtit aceeasi senzatie de nou, de altceva negustat inca. Asa ca o sa continui mereu sa caut inceputuri. Sper sa nu ma pierd printre ele.
0 comments:
Post a Comment