Mai tot timpul ma trezesc ca intarzii pe undeva. Fie ca e la munca sau la o intalnire, ca dau un telefon prea tarziu sau ca uit sa scot painea din cuptor :P De fapt, pentru unii dintre noi e un laitmotiv (stim noi care suntem:D). Intarzierea asta e si ea un soi de personalitate de sine statatoare, a intarziatului. Cred ca intr-o zi o sa intarzii sa respir si o sa ma intreb "oare ce trebuia sa fac acum?" :) BREATHE! A nu intarzia e un fel de promisiune, o garantie a respectului, de care vad ca duc lipsa de multe ori. Intarzierile nu-mi sunt intentionate, dar sunt o dovada a unei lipse de vointa. In viata daca esti mereu un intarziat nu ai decat de pierdut. Poate numai daca intarzii sa treci strada la culoarea verde cand un alt intarziat s-a gandit sa forteze nota la semafor. In rest, esti surprins intr-un soi de con de lumina neprietenoasa in ochii celorlalti. Prietenii te mai iarta, pentru ca te cunosc. Dar si in cazul lor, intarzierea iti poate fi fatala. E o pilda in Biblie, a mironositelor care au intarziat la o nunta si n-au mai fost primite. Cam asta ne paste pe toti cei ce obisnuim, "fara voia noastra" sa intarziem. Neatentia costa si costa mult.
Pe o nota mai vesela, cam asa arata o zi din viata unui intarziat :))
0 comments:
Post a Comment