Ieri dimineata cand am deschis ochii nimic nu prevestea ziua ce urma sa inceapa. Poate doar norii negri sa fi fost in asentimentul paginii din viata ce se scria. Vin la munca, indeplinesc rutina zilnica de pregatire a muncii, inspectiile si ce mai era de facut si apoi dau un telefon. Interesant cum un telefon poate schimba asa multe. Vesti proaste, dezgustatoare la adresa oamenilor bucovinei. Unul anume, in special, pe care nu o sa il numim din respect pentru propriul nostru obraz si nu al lui. Mai trec 10 minute, mai dau un telefon. De data asta nu bucovinenii, muntenii... mi-am luat-o si de la ei. Si uite asa un vis frumos, care se cheama ZBOR (in mintea mea) s-a cam dus pe apa sambatei. Asta daca nu cumva gasiti careva vreo 6000 de euro pe jos si nu aveti ce face cu ei :D. E frumos sa iti pui increderea in oameni incompetenti care pana la a fi supusi unor probe mai dure de competenta, par extrem de avizati in domeniile lor si iti spun cu aplomb ca te poti baza pe spusele lor. Imi pare rau ca nu am cerut si o hartie in care sa scrie la fel, probabil ca in nestiinta lor mi-ar fi dat-o, dar atunci mi-as fi putut expune si eu punctul de vedere cuiva in masura sa imi dea dreptate. Mi-i draga tara asta, da' cateodata asa nu mi-i draga...
Apropo, ce dragut ar fi ca si noi, tinerii, sa putem beneficia de imprumuturi pentru studii. Nu de alta, da' poate chiar vrei sa te faci specialist pe ceva si Doamne feri sa nu ai de unde trai, daca te apuci de treaba aia.
Insa cum speranta moare ultima si eu tot sustin ca sunt genul de om care cauta solutii, nu care isi face probleme, poate in viitor o sa gasesc oportunitatea sa reiau un vis mai vechi pe care acu' il pun din nou la naftalina (a cata oara??).
Asa ca deocamdata we are back to square 1. Sau 0. Traiasca Romania dodoloata!
0 comments:
Post a Comment